Poezie
Cântecul deportaților de pretutindeni
1 min lectură·
Mediu
Suntem acei ce țin lumina crucilor în ochi
Zadarnice pământuri străine ni se oferă
Ca niște femei ușoare pe care să le iei
Zadarnice iubiri fugare inima mai speră
O ușă bătrână ce scârțâie scântei
Aici nu e acasă-și locul nostru-i ghioc
Ce numai vântul liber îl mai știe
Aici nu e acasă, iubirea ne-a murit
Cu sufletul în flăcări-n peroane reci de gară
Aici nu e acasă, și vremea s-a smintit
Ne deportează-n inimi lăuntru din afară
Suntem acei ce țin stupide lucruri minte
O adiere fugară a unei rochii roșii
Și norii cei albaștrii,iubiții și scămoșii
Atunci când o-nvârteam în brațe pe morminte
Aici nu e acasă, iubirea ne-a murit
Cu sufletul în flăcări-n peroane reci de gară
Aici nu e acasă, și vremea s-a smintit
Ne deportează-n inimi lăuntru din afară
Suntem acei ce nu putem uita
Mirosul unei zile spre prânzuri în grădină
Suntem acei ce nu putem vedea
Lumină-n altă parte, decât înspre lumină
Aici nu e acasă, iubirea ne-a murit
Cu sufletul în flăcări-n peroane reci de gară
Aici nu e acasă, și vremea s-a smintit
Ne deportează-n inimi lăuntru din afară
001.727
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Eugen Galateanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 188
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Eugen Galateanu. “Cântecul deportaților de pretutindeni.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eugen-galateanu/poezie/118503/cantecul-deportatilor-de-pretutindeniComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.