Poezie
sfirsit
1 min lectură·
Mediu
Am pus într-o cutie veche
Mîngîierea ta.
m-am străduit să asez aici
umbrele tale.
mi-e greu, dar alung
privirea ta plină de dor cîndva
și totuși nu sunt liberă de tine....
mai era ceva...
iubirea pe care ți-o port.
Mi-o smulg din suflet și o așez în cutie.
Mîinile mele tremură pe capacul ei
Și înlemnesc așa.
Privirea mi-e ațintită pe durerea
Împietrită.
Aștept pentru ultima dată un semn...
Zornăitul telefonului, vocea ta,
Mîinile tale pe umeri mei...
Nimic.
Încerc să-mi adun puterile
Și strîng seva din mine
În vîrfurile degetelor.
E o luptă
Între cea fost și poate ce va fi
Acum ori niciodată....
Inima trage cortina uitării,
Iar degetele apasă într-un scrîșntet
Surd capacul cutiei.
Din mine se scurge toată minunea
Vieții
Încui cutia cu o lacrimă și o privesc
Avid
s-a sfîrșit...
002308
0