Poezii

În grădină la bunici Aveau casă doi arici Doi arici mai rotunjori Cu roșeață-n obrăjori Căutau ei zi și noapte Prin grădină fructe coapte Că mâncare nu prea au Și mai mult se necăjeau Prin

EREric Alexandru Răileanu

0

0

Muntele și Luna A fost odat' ca niciodată Un gigant înalt ce răpi o fată Un munte ce privește luna Privind îndrăgostit într-una Un munte înalt , cu creste albe De la zăpada albă încărcate Cu văi

EREric Alexandru Răileanu

0

0

O floare de nu mă uita Din zbor trecură anii ăștia Nici nu știu dacă te mai cunosc Că de când ai plecat , s-a închis cartea Și nu mai pot să te recunosc Din grădina minții mele Am cules o mică

EREric Alexandru Răileanu

0

0