epitaf

o luna hepatica in travaliu de psalmi ce patetic doar in ochii mei stralucesc placeri ghimpate? deci nu-s nici stele doar cioburile Imparatiei astfel si noaptea o deduc; e

fluturele notpii propovaduieste haosul cosmaruri si polen palpaie-n semnele atrofiate ale diminetii fantasma violata tainic de soarele embrionar intemnitat in larva damn :)

somnul respira muribund prin brodura perdelelor imbibate de umbre. noapte, blestemata mantuire trezeste-n pierdutele odrasle, satanica-nclinatie catre ratacire. umbra

...adancul se-ngropa-n retina ofilita... luna peregrineaza mortuar si-al visului profan, mireasma funebra, imbata veghea.