umbra

Traiesc urmatoarea frustrare(in buchet): - cineva imi cantareste creierul,ma urmareste,ma determina sa ies din actiunea verbului-UMBRA - e prea mare lumea - nu am spatiu suficient cu Entropia nu reusesc sa-mi masor gradul de dezordine interioara. de ce? -se poate sa nu fiu un sistem izolat -posibil ca totul sa se datoreze ghimpilor(astia pe care ii tot cultiv ) -sau poate am gresit etalonul(AICI e AICI) Dar daca Tu esti masura?!-periculos,aprinzi lumina...ma desparti in silabe... Tensiune sa revenim la debut-totul tine de start Te vad..scartai din toate emotiile...deja incepem sa construim ZIDUL. da,tu esti Asteptarea mea. esti Celalalt. UMBRA sta la panda-sa-ti soptesc tandru: ca ea te iubeste ca vrea sa-ti fie amanta si-ar dori sa te nasca se asaza pe cutele fruntii tale facute de gandurile tale UMBRA mea are in ea demonul. Imi serveste drept catalizator(asta e trufia mea-sa fardez ) CUM ASA? ASA pentru ca,vezi tu,UMBRELE astea care merg dupa noi,in noi,pe langa noi,nu au notiunea de ZID...