E de la ceață,
La fel ca vineri dimineață
Cioplești în carne o altă față
Fără speranță.
E de la nori,
La fel ca Joile-n furori
Aspiri amprente în culori
Așteaptă sori.
E de la câinii
Îmi vin în minte crăpături de frig pe stradă,
Mă strigă armata,
Eu nu ma duc, că-mi plânge fata,
De azi cu siguranță mă descurc,
Adio Palestina, gata.
Ce a fost a fost, azi n-are
De ce nu-mi scrii,
De ce nu-mi scrii,
Mai bine te lași iar de poezii,
și te apuci de ceea ce nu știi,
De ce nu-mi scrii,
De ce nu-mi scrii.
E inspirația de vină,
și transpirația de
Are urechi, dar nu prea lungi,
Îi place să citească și să se poarte-n blugi,
Mai lenevește uneori dar nu e grabă,
S-ajungă la altar în blană albă.
De remarcat nu-ncape vorba,
Privește fin spre
E iar ca ieri,
Carcase de metal și grăniceri,
Am pasele astea proaste de alaltăieri,
Mă dor și oasele,
Și-adorm când pământenii-și umblă casele,
În stația de la sifoane nu mai vine 6-le.
E
Azi plouă, plâng din nou îngeri,
Pamantul ud se scurge,
Noroi și scâncet.
Mâine cad fulgi, fii sigură iubito,
Ca n-o să fii iar singură,
Ca-n partiturile lui Krypton.
Antares ți-o aduc
Ești crudă azi,
Te-ai încruntat din vis azi-noapte,
Acum ești moale ca esențele de brazi,
De care n-am eu parte.
Eu îți las voia să alegi,
E paranoia să-nțelegi,
Dar mai ales să-ncerci
