Cântec de Lebădă
Afară o furtună de iarnă viscolea fulgii de zăpadă, care dansau frenetic înainte de a se așeza pe pământ. Străzile erau pustii la acea oră târzie, iar singurii oameni care puteau
România este ca o tipă bună rău. Blondă, cu buze voluptoase, ochi albaștrii precum marea neagră (?). Are părul mătăsos și des ca pădurea, pielea moale și fina. În ochii ei te pierzi și uiți de tine.
- Grăbește-te, strigă domnul Brown din dormitor către doamna Brown, care încă se farda, deși ar fi trebuit de mult să fi plecat.
Domnul Brown lucra la o mare companie iar șeful său oferea în fiecare
EF