Dochia Și Dragobetele

Azi iubirea plutește prin fulgii de nea;

Dochia își cheamă nora acasă,

Își scutură pe rând cojoacele și-ar vrea

Să redevină o prințesă frumoasă!

Dochie lasă-ți fiica de la râu să plece;

Este timpul ei pentru Dragobete…

Te-ai strâns și tu pe-o vreme așa rece,

Aleasă dintre minunate alte fete…

Cojoacele tale de ger sunt parfumate,

Iar puful lor ce l-ai scuturat prin vânt

Va aduce efemerele zăpezi minunate-

Zăpezile zânelor roditoare de pământ!

Dochie lasă-ți copiii să zâmbească,

Parfum de iubire să fie zâmbetul lor!

In sufletele oamenilor să înflorească,

Pasiuni parfumate spre veșnic amor…

Emilian Oniciuc-24.02.2016

Revizuit-23.02.2024