Poezie
La pedală
1 min lectură·
Mediu
După nămeți și crivăț, după flori de păpădie,
După Floarea Soarelui, au venit boabele-n vie!
Anotimpuri pedalează de la Polul Nord la Sud,
Spicul alb de sub căciulă nu mai pot să îl ascund...
Bate vântul tinerețea-Părul încă frunze are,
Cred că mai dau la pedală de la munte pân-la mare...
Bicicleta-n echilibru-Înapoi nu pot să merg,
Nici rugina lanțului nu am cum să o mai șterg!
Am mai prins o rapsodie în această toamnă dragă,
Aș dori să tot mai fie; i-aș înghesui și-o șpagă.
Hopa... D.N.A.-ul timpului nu te iartă cu secunde,
Prin vibrații el te leagă, după iarbă te ascunde...
Emilian Oniciuc-22.10.2023
0141353
0

cu o precizare: în loc de DNA, aș folosi “potera”
rupe farmecul acel termen care, nici măcar nu cred că
va rezista timpului astfel încât poemul să
nu fie alterat (în viitor, cititorul ar fi nevoit să caute să afle ce
e DNA)