Poezie

Pastel dintr-o iarnă

1 min lectură·4 ianuarie 2018

Mediu

Lângă o apă prin luncuță

O mândruță se preumblă

Ascultând o vrăbiuță

Care i se zbate-n tâmplă...

Vrăbiuța-i ciripește:

Cip-cirip-uri de amor

Despre dragul ce-l iubește-

Răsfirându-i tainic dor...

Lunca prinde iarăși viață

Printre unde de lumină

Ce răzbat prin dimineață

Și destramă ceața fină...

Sloiuri reci se strâng în zare,

Râul este pod de gheață,

Iarna toarce în fuioare

Zâmbind-alb prin strungăreață!

........................

Drăguțul codri colindă,

Gândul la mândruță-i zboară;

În a sufletului oglindă

Draga lui îl împresoară...

Pașii-i prin zăpadă apasă

Lăsând urme trecătoare

Pe-o potecă către casă

Unde îl așteaptă o floare...

Cristalini din cetini dalbe

Țurțuri plâng mărgăritare

Alintându-se în salbe

Care strălucesc sub Soare!

Sloiuri se tot strâng pe Someș

Apa-ntr-un târziu să-i scurgă,

Timpul însă curge leneș

Pân-la mândră să ajungă...

Emilian Oniciuc-14.02.2017

Revizuit: 08.03.2023

002.158

Emilian Lican. “Pastel dintr-o iarnă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/emilian-lican/poezie/14118517/pastel-dintr-o-iarna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.