Poezie
Muza din cafea
1 min lectură·
Mediu
Se limpezește cafeaua, telefonul tace,
Cred că dorul tău s-a răcit...
Gândurile nu-mi dau deloc pace,
Sunt trist și foarte nedumerit!
Se albește cafeaua în liniștea dimineții;
Dacă glasul tău spre altul s-a rătăcit?
Îndrăgostiți lulea sunt de tine poeții,
De ochii tăi negri... Luciri de antracit!
Asta este... O să îmi fac o altă cafea!
Una fiartă la foc mocnit,
Să-mi ghicesc doi ochi verzi în ea-
Uitat în negrii ochi pe care i-am iubit...
Mâine dimineață de tine am să uit!
Pierdut după o noapte printre aștri;
Ochii verzi nu i-am ghicit dar mi s-au ivit
O minunăție de ochi albaștri!
Sună telefonul! Ah-Era să mă frig!
Cafeaua fierbinte o duceam spre buze...
Cine să fie-În gândul meu strig!
Era doar o muză care își dorea scuze...
Of muză iar mi-ai picat în cafea!
Te sorb în fiecare dimineață,
Câteodată ești bună, altădată ești rea,
După cum îmi este și soarta în viață...
Emilian Oniciuc-Revizuit: 10.03.2023
002.132
0