Poezii

Iubirea se face rugăciune între palmele omului sincer, acolo unde sufletul își pleacă fruntea înaintea lui Dumnezeu. Acolo, un gând poate deveni psalm, iar inima poartă cu demnitate ceea ce i-a fost

EBEmilia Bărari

0

0

cândva am fost lumina, dar am fost trimisă pe pământ să te întâlnesc. apoi, văzându-te, mi-am amintit. Privirea ta a fost oglinda nemuririi mele. Prin tine m-am întors în suflet, purtând pe

EBEmilia Bărari

0

2

Vis în strune de vioară m-aș cânta, Dar o să doară viața auzită-n coarde, Plângând cu melodia din sufletele calde; M-aș transforma în vânt... și aș zbura .Deasupra unei stele, culcuș mi-aș face-n

EBEmilia Bărari

0

0

Când lumea uită cine ești, Că nu mai poți să-i porți povara, Coboară El din zări cerești Și-ți binecuvântează calea. Când ușa lumii se închide, Când simți că totul e-n zadar, Iubirea Lui te va

EBEmilia Bărari

0

0

Am adunat în mine atâtea bucăți din tine, încât au început să viseze în locul meu. Uneori le prind furișându-se în inima mea, ca să-i asculte ritmul. Apoi, speriate de tunetul găsit în mine, se joacă

EBEmilia Bărari

0

0

Nu-ți strig numele de teamă că s-ar putea sparge de aer și poate n-aș ști să-i recompun lumina. Îl țin mai bine aici, unde răsari în fiecare zi între două respirații. Liniștea mă înconjoară cu

EBEmilia Bărari

0

0

Ai rătăcit prin inimi strâmte, crezând că sunt ferestre deschise spre cer. Ți-ai desenat stelele pe răsărit, dar au pierit la primul orizont. Apoi ai auzit un foșnet pe buzele tale. Eram eu. Ți-am

EBEmilia Bărari

0

0

Umeri goi sub cer de piatră Duc povara unui gând, Că de sus, din vârf de lume, Judecăm fără cuvânt. Vorba noastră mușcă-n carne, Fără să privim în jos, Și uităm că printre lacrimi Orice suflet e

EBEmilia Bărari

0

0

Nu renunț la inima mea, chiar dacă respiră singură, la marginea tuturor cuvintelor. O să o port existând în lumina privirii tale. Nu renunț la partea din mine care a învățat iubirea privindu-ți

EBEmilia Bărari

0

0