cândva am fost lumina
cândva am fost lumina, dar am fost trimisă pe pământ să te întâlnesc. apoi, văzându-te, mi-am amintit. Privirea ta a fost oglinda nemuririi mele. Prin tine m-am întors în suflet, purtând pe
EBEmilia BărariVis în strune de vioară
Vis în strune de vioară m-aș cânta, Dar o să doară viața auzită-n coarde, Plângând cu melodia din sufletele calde; M-aș transforma în vânt... și aș zbura .Deasupra unei stele, culcuș mi-aș face-n
EBEmilia BărariCând lumea uită cine ești
Când lumea uită cine ești, Că nu mai poți să-i porți povara, Coboară El din zări cerești Și-ți binecuvântează calea. Când ușa lumii se închide, Când simți că totul e-n zadar, Iubirea Lui te va
EBEmilia BărariBucăți din tine
Am adunat în mine atâtea bucăți din tine, încât au început să viseze în locul meu. Uneori le prind furișându-se în inima mea, ca să-i asculte ritmul. Apoi, speriate de tunetul găsit în mine, se joacă
EBEmilia BărariTăcere
Nu-ți strig numele de teamă că s-ar putea sparge de aer și poate n-aș ști să-i recompun lumina. Îl țin mai bine aici, unde răsari în fiecare zi între două respirații. Liniștea mă înconjoară cu
EBEmilia BărariAi rătăcit prin inimi strâmte
Ai rătăcit prin inimi strâmte, crezând că sunt ferestre deschise spre cer. Ți-ai desenat stelele pe răsărit, dar au pierit la primul orizont. Apoi ai auzit un foșnet pe buzele tale. Eram eu. Ți-am
EBEmilia BărariUmeri goi sub cer de piatră
Umeri goi sub cer de piatră Duc povara unui gând, Că de sus, din vârf de lume, Judecăm fără cuvânt. Vorba noastră mușcă-n carne, Fără să privim în jos, Și uităm că printre lacrimi Orice suflet e
EBEmilia BărariNu renunț la inima mea
Nu renunț la inima mea, chiar dacă respiră singură, la marginea tuturor cuvintelor. O să o port existând în lumina privirii tale. Nu renunț la partea din mine care a învățat iubirea privindu-ți
EBEmilia Bărari