Poezie
Nirvana
poem
2 min lectură·
Mediu
Nirvana
poate așa a fost să fie
să nu trimită nimeni spre mine
cuvinte-lumină
până la tine
îți sorb fiecare literă
mă întorc în cuibul meu și
nu fac altceva decât să aștept
un alt dezmăț de metafore
când mai curge câte o lacrimă
încerc să mă conving că e bine așa
pentru că uneori
mi-e atât de dor de o îmbrățișare
încât mor în acest gând
ca să nu mă întorc
la vitregiile vieții
da, suntem nebuni pentru lume
niște nebuni expulzați din rai
tu îmi pari coborât de dincolo timp
descifrezi mesaje din lumi paralele
și nu știu
serafim ești, om sau fantasmă?
aș rămâne veșnic la picioarele tale
să ascult, să învăț
să mă întorc la Sinele curat
căci prea m-am înăsprit grăind singură
da, ce am spus eu și ce ai spus tu
este al nostru
am vrut să iau tot
dar cuvintele tale nu mi le pot asuma
am ascultat și acum știu
sunt exact unde trebuie să fiu
dar tot însetată rămân și mă chinui
spune-mi cum să mă vindec
„Am brațele deschise, doamna mea
vino aici, în sufletul meu
rămâi în mine, îmi spui,
vino să te port în Nirvana”
„Rămân, rămân, rămân!” îți răspund
acum te respir, te primesc
ne putem vorbi
cu gândul, cu liniștea
iată, ni s-au tămăduit aripile
ne vom găsi în fiecare noapte
în miezul cuvintelor
01756
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Emilia Amariei
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 228
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 45
- Actualizat
Cum sa citezi
Emilia Amariei. “Nirvana.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/emilia-amariei/poezie/14176492/nirvanaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Cu dragul lecturii!