Foame de suflet
Mă trezesc pentru o secundă Din agonia foamei de suflet, pentru a vă scrie sentimentele. Câmpia Amazoniei se citește, verde Pe fața-mi inundată de valurile Zeului Fluviu. Jungla gândirii,
ECEmi CristeaDelir
Tot câmpul este o floare. Ideea zumzăie fugitiv Polenul, risipește fumul, prin șanțuri și mărăcini. Treaz? Mahmur? Aiurit? Oare cum sunt eu, când scriu. Am ațipit! Vă las, în șoaptele
ECEmi CristeaErori
Poate, cândva timpul Va aduce înapoi viața, Pierdută într-o călătorie fără sfârșit. Poate, cândva timpul, Va aduce înapoi iubirea, Scăpată într-o prăpastie adâncă. Poate, cândva timpul Va
ECEmi CristeaPeisaj de iarnă
E frig cumplit în luna lui Gerar Și sufletul se retrage-n sicrie Pulsul îl simt tot mai rar, Ideea se pierde iar vie. Apa, un lucru mai face, Îngheață si tremură de foame Căci vântul, deloc
ECEmi CristeaToamnă jilavă
Pădurea plângea; apus de Brumar Cu suflet bizar, în stropi ea primea. Din norul de cleşte, doar umbre curgeau Pământul stropeau în valuri celeste. Din norii sălbatici, doar plumbul
ECEmi CristeaUmbre și pământ
Revarsă-ți căldura, soare torid Al unei după-amiezi de vară. Topește-mi sufletul În jarbele de foc ale infernului, Privește-mă în umbra esenței de \"a fi\". Umbră palidă a vieții
ECEmi CristeaLuna de argint
Luna de argint, cade prin ferestre, Chipul tau iubit, il simt viu la piept, Iubirea ce-mi porti dainuie pe creste, Iubirea ce-ti port e un monument. Ti-am adus un munte, azi l-am imbracat, Cu
ECEmi Cristea