plouă silabe de timp
aripile sunt încet mai scurte
istoria crucifixului christic
unește linia orizontului
cu îmbrățișarea pironită în dragoste
aceste piroane de dragoste
sfâșie ca un schimb de
Soarele sângera peste fiecare secundă. Liliecii căscau de bunăseara. Podul casei nevegheată de timp era răscolit de o umbră misterioasă.
Printre câteva spărturi din acoperișul ascuns de vegetație și
nervii aduc a larve
puțin mai târziu o să-mi iau câmpii
acasă e concediu
e la țară
peștele fript pe grătar e delicatețe veche
despic un braț de lemne
cu șorțul de bucătărie
seara merg la
zic: măcar de-ai fi
ea zice: pariu pe cât?
zic: pe viața mea
ea zice: de nu... pe a mea
zic: câștig
ea zice: câștig
avea dreptate: după ce pierd eu
degeaba există
și dreptate aveam și eu:
din chitară ieșeau șerpi care
te priveau în ochi, te hipnotizau până
intrai singur în fălcile lor
veninul se ridica sub formă de nor
care îți întuneca privirea
și cu o pană de lebădă se cânta
EM