m-am ridicat
azi e sâmbătă, fără școală
fac patul și mă îmbrac
afară nu ies,
așă că beau cafeaua acasă
deschid geamul
autobuzul pleacă din stație,
iar din depărtare se aud trenurile
telefonul
soarele mai că apune
telefonul s-a descărcat de mult
iar eu încă stau
aici
au trecut așa multe trenuri
nici nu le mai aud
acasă n-aș pleca,
mai am un covrig
pe jumătate mâncat
sub bancă am
prin oraș, la o cafenea
un espresso lung i-am cerut fetei,
cum beau de obicei,
mi-l aduce cu un zâmbet
pleacă
amestec în el cu bețișorul
și mă uit în gol
aceiași oameni la mesele lor
la aceeași
urc în autobuz și mă lovește o zăpușeală
nu-i niciun loc liber
toată lumea-și vede de treaba lor
șoferul cu căștile-n urechi,
degetele îi bat în volan,
fetița cu mama mâncând înghețată
nu mi-ar fi
trebuia să plec la școală
ochii au luat-o la fugă-n cameră
nu rămân pe nimic
ușa e deschisă
nu ştiu dacă am atins-o
cerealele au acelaşi gust
dar lingura pare mai grea
mă îmbrac fără
EL