/între ieri și mâine/
sunt ruptă între ieri și mâine carnea mi-e sfârtecată până la os de tăișul zilei care nu mai așteaptă apusul să mă devoreze am înghețat cu sufletul la gură lăsându-mi trupul fără rost să
/rugă/
Doamne țese-Te în mine fin ca firul de mătasă și revarsă-Te-n tristețe ca o bucurie-aleasă fii-mi Lumină-n întuneric umăr cald să-l ud cu lacrimi fii-mi exemplu de răbdare prin a Tale Sfinte
/uitare/
ce bine că mă uit printre lucruri într-o lume de mucava de fiecare dată după ce îmi beau cafeaua și-apoi mă (re)culeg seara literă cu literă din respirațiile ținute așezându-mă cu grijă în
/un fir de nisip/
un fir de nisip pe fundul oceanului un fulg de nea într-o horă nebună un gând al lui Dumnezeu atât suntem și totuși putem fi o rană un zâmbet un univers în palma celui care își
/azi nu pot/
azi nu pot să privesc marea în ochi lacrimi îi joacă pe crestele valurilor și-n sarea lor țipă rana mea pe care o port descheiată la piept în locul inimii ce nevoie să mai ai de așa
/mărturisire/
sunt o pasăre pe care zborul a decis s-o abandoneze așa că mi-am dat aripile unor căutători de vise doar ochii mi se scurg după stolul durerilor care mă năpădesc iar ciocul rămâne deschis ca
/poemul pătrat perfect/
acesta e un poem pătrat perfect e un poem? e un pătrat? e perfect? cine ar putea să o spună? pătratul e perfect în toate colțurile pe orice muchie te-ai plimba e mereu egal cu sine dar
/amintiri/
unele amintiri sunt atât de amare încât ți se pare că gustul lor ți se scurge prin toți porii încercând să îți otrăvească prezentul atunci bei cu nesaț din ziua de mâine chiar dacă
[sfertul academic]
seară de seară mă cuibăresc în sfertul academic și la adăpost de orice reguli îmi permit nebunia unei lumi perfecte în care cuvintele docile se aliniază după gândurile mele iar cele din
[pe strada asta]
pe strada asta nu am mai fost niciodată sub fiecare pas caldarâmul spune o poveste dar picioarele mele sunt surde și tălpile nu iau amprente doar mă poartă din inerție până va trebui să dau
e târziu în degetele reci
e târziu în degetele reci dar atât de devreme pe foile virgine unde niciun gând n-a-ndrăznit să se-așeze festinul sincerității absolute e mereu amânat preferăm să ne înfruptăm din amăgiri