Chiar așa

Veseli, între-atâtea ploi,

Pe hârjoănă-n corcoduș,

S-au pus niște pițigoi,

Albăstrui, foarte ghiduși.

De-unde știu că-s pițigoi?

Am luat pe loc atlasul,

Un album, ceva cărți noi

Și-am băgat în ele nasul.

Și l-am scos deștept de tot,

Apoi iarăși la fereastră

L-am dus, fi’ndcă-așa socot,

N-are rost să se sfiască.

Azi îți vede-un pițigoi

De la mare depărtare...

Cum se-apropie și-apoi

De pe-un ram pe altul sare.

Dar nu vine singurel,

Trei pe-o creangă zburdă iar.

Vezi, nu-i pasă doar de el,

Pițigoiului sprințar.

De-aia nu m-am supărat

C-am tot stat... și i-am privit

Până când s-a terminat

Jocul lor... și mi-au fugit.

Comentarii (1)