Sufletul meu. Te chem la spirala din veac;
Concentrează-te asupra ascensiunii,
asupra meterezelor ruinate,
care se sfărâmă,
asupra aerului sfârşit al aştrilor,
asupra stelei ce fixează polul
Erai o mirare
de neînțeles
Când am înțeles
ce se petrece cu tine
era cu mult prea tarziu.
Corpul tau era un ochi translucid
în care mai puteam să mă ascund
când mirarea mea se pierduse
Într-o zi îți vor crește aripi
și nu vei zbura
vei privi prin mine dincolo de tot
ce a fost
spre tot ce putea să mai fie.
spuma zilelor te va spăla necontenit,
într-o înserare
turcoaz ca
Mă părăseau cu toții seara
murea amurgul trist și nici o cantilenă
nu-l înveselea.
În aceeași rochie albă
de care nu mai știi
spălam pahare pentru petreceri viitoare.
Pe umeri creștea o
Și va fi o ultimă seară
eu voi trage dama de cupă, ca de o obicei
tu o spânzurătoare
rămasă din ochiul de astă-vară.
Pe atunci, jucam
amândoi foarte bine
pârtie interminabile.
Acum scot
ER