Poezie

Mai cântă-mi

1 min lectură·12 iulie 2008

Mediu

Am fost și sunt firavă vioară

ce-am cântat târziu întâia oară

în cântul tău ce, sincer l-am crezut

și-n falsul său, naivă am căzut.

Se zbate doru-mi cu sfiiciune,

în suflet umplut cu-amărăciune,

secat de vorbe dorminde-n minciuni,

plantate-n marile promisiuni.

Eu sunt în locul unde mai lăsat

cu dorul meu ce încă-i nevisat,

pe câmpul de iubire n-ai văzut,

cum ostenită-n vise am căzut.

Nu este nimeni să îmi aline

plumburiul cer, ce curge-n mine

dorind răsăritul de speranțe

învelit cu-a patimii nuanțe.

Mai cântă-mi, de-ți inima deschisă

și cu iubire-n destin promisă,

vraja iubirii las să m-agațe,

dorind din nou să mă iei în brațe.

001.811

Elena Paduraru. “Mai cântă-mi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-paduraru/poezie/1792131/mai-canta-mi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.