Mâna mea a alunecat
Mâna mea a alunecat de pe-o secundă pe alta căzând într-o albastră cupă de flori tocmai când să-nchid zarea de s-au trezit clopotele.
EPElena Mihaela PopescuLovit cu frunze
Lovit cu frunze vântul se sperie de propria culoare și va ploua în umbra sărutului și va ploua în lumina care își pregătește înnoptarea.
EPElena Mihaela PopescuO lacrima
Ce n-aș da ca o lacrimă să tâșnească din adânc printre rădăcinile retinei ca un izvor viu să-mi vindece buzele să-mi înflorească mâinile. Doar ochii îmi adorm în suflet mai grei ca visele.
EPElena Mihaela PopescuMa culc uitata
Mă culc uitată sub depărtarea unde nimic nu se vinde pe vieți. Doar un mers ascuns mă întinde în vis pe noaptea din cer. Nu mai am decât o pirogă tainică în marea lumii.
EPElena Mihaela PopescuPoem
Mergeai în timpul dinaintea mea îmi strângeai inima în mâini și o întrebai ceva despre respirația păsării de piatră.
EPElena Mihaela PopescuTăcere
A plouat cu mări cu inimi și zări. Nimic nu mai e pămîntesc- nici chiar pescărușul ce duce-n cioc crengi de lumini. Până și tăcerea ta e umedă când o așezi peste lucruri. Nimic nu mai e
EPElena Mihaela PopescuVis
Mă culc uitată sub depărtarea unde nimic nu se mai vinde pe vieți. Doar un mers ascuns mă întinde în vis pe noaptea din cer. Nu mai am decât o pirogă tainică în marea lumii.
EPElena Mihaela PopescuPoem
La țărmul viselor m-am întâlnit cu durerile cerului. Demult n-a mai plouat fulgerător trupul împins înafară de mine.
EPElena Mihaela PopescuViață desenată
M-am trezit înălțată pe brațele arborilor luna pântecului îmi căuta mâinile pierdute în largul timpului. A doua zi o viață desenată plângea cu umbre pe toarta nemuririi ulciorului.
EPElena Mihaela PopescuStrigătul pietrei
Malurile dintre mine și singurătate frâng lanțurile văzduhului luna curge aproape să îmi cunune tăcerile scutur ochii îngenunchiați de muguri peste strigătul pietrei și visul sărutului
EPElena Mihaela PopescuM-am ascuns între sfere
M-am ascuns între sfere cu doi luceferi înfloriți pe genunchi. Lamuri și aripi rugau sufletul meu însetate de lumină.
EPElena Mihaela PopescuÎmi pun ochi noi
Îmi pun ochi noi în frigul ploii din arborele care zboară în sus îi îmbrac cu dureri din casa cerului ca pentru o sărbătoare a vieții nomade în care trăiesc. O, toamna asta minerală îmi
EPElena Mihaela PopescuPoem
Cu respirația nopții trecea prin mine cerul încolțirii lumii de pământ. Era frig pe aripa vieții strigătului de ciocârlie.
EPElena Mihaela Popescu1
Tu nu ai văzut vederea în care iarna era vis alb. Mi te-ai depărtat peste pleoape ți-ai trecut trecerea de țara de peste priviri cu aripa ușii care deschide drumurile mulțimilor de
EPElena Mihaela Popescu