elena gheorghiu

Boala vine de la cap spune un proverb din bătrâni. Poate să fie șalău sau crap, creștini, musulmani, păgâni. Prostul nu e prost destul spune un proverb rural, dacă nu este și fudul, ori la

Gene false, mini-jupe ce femeie eram la trup! Mintea îmi mergea chiar brici, pentru proști aveam un bici. Acum am în jur hiene, câini răi, crocodili. Viața în școală este durere. profesorii

Într-o zi ploioasă, pe planeta Nemira s-au întâlnit digul Dino și apa Morena. Amețit de gloria pe care o avusese pe lacul Casida, Dino îi spuse plin de îngâmfare apei Morena, care după câteva zile

O parașută sau două parașute care nu sunt în avion, au vise contrafăcute, ne produc azi iar ghinion. Nu se poate explica cum se înmulțesc aceste exponate. Te apucă mila, te apucă frica, de

De or veni iar talibanii cu pumni, topoare și cuțite, veni-vor chiar pe neașteptate zile de spaimă și durere. Unde nu este materie cenușie și destinul are un traseu ciuntit la oamenii care

Când privirea este goală Când privirea este goală Relaxarea face iar plecăciuni, În prag apare imediat boala Însoțită de un alai de minciuni. Decizie neinspirată să acuzi privirea Că

Cu perfuzii la creierul cel bleg un luptător ce vrea să schimbe doar idei, ridică sprinceana uzată la Universul întreg, este surd căci în urechi are iar clei. Râncedă și viermănoasă este

Ne place, nu ne place, avem coridă în gândire, stăm mai mult ca pe ace când aterizează o știre. Canicula ne face turbați atât la munte cât și la mare. Suntem suspicioși, sonați, nervul din

Acum douazeci de ani, Dacă spuneai: Hai spanac, Îți făceai numai dușmani, Asta nu-ți era pe plac. Nu este nici o fasole, Când o treabă era ratată. Au rămas numai parole, Dintr-o viață

Având deja cam trei decenii în același bloc din Constanța, într-o zonă centrală, ne cunoșteam toți vecinii și eram ca o adevărată familie. În acest imens cămin eu eram tare bucuroasă când mă

În clipa aceea ciudata mea spunea: "M-am săturat de clipele nebune" Eu voi vedea întotdeauna doar paiul existent pe orbită în ochiul lui Cronos. Este o nemulțumire proiectată ca o iluzie care

Într-o lume în care ne pierdem fără folos doar în lucruri mărunte, pe undeva neghioabe și uităm că suntem trecători prin viață, așteptăm mai așa la final de muncă la catedră, o mică mulțumire, adică

Nu o chem, nu o invit pe urâta asta nagra-n gură. Daca pot chiar o evit că poartă-n suflet numai ură. Nu o invit nu o mai chem nici măcar să ia un loc. În poală are mereu un ghem, eu am doar

Nu este ceea ce pare sub o față mult prea fardată poți descoperi doar trăsături de piatră, o ființă impulsivă și chiar ciudată. Firescul ce acum coboară, va aduce pe un ecran o față

De prin idei adunate spre indepartatul liman al bucuriei in albia vietii ciudate un sanctuar aparte pentru prostie. Curge în continuu fără să treacă de doua ori pe același drum destinul