Poezie
Ciudata mea cu creier mic
1 min lectură·
Mediu
În clipa aceea ciudata mea spunea:
"M-am săturat de clipele nebune"
Eu voi vedea întotdeauna doar paiul
existent pe orbită în ochiul lui Cronos.
Este o nemulțumire proiectată ca o iluzie
care îți știe toată durerea, tot baiul.
Deodată ciudata mea cu creier mic,
are în minte doar catastrofe tehnologice și umane.
Se duce cu gândul la mâini însângerate
și cere scuze peste scuze lui Dumnezeu.
Din magma plină de mizerii seculare,
se agață de o speranță, de vise spulberate
Alegerea ei este pe un nor
frumos și cald precum o fecioară.
Spre profunzimea sufletului alunecă ușor,
la un desiș, o utopie care aiurea o să doară.
Dispari în ceață cu alegere cu tot,
chiar și cu basme pentru copilași.
De ai precum o scrofă sârma în bot,
semenii noștri au fost și vor rămâne niște lași.
001.087
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- elena gheorghiu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 137
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat