elena gheorghiu

Asta-i boala la români, Pică părul,pică dinții. Pe suflet avem doar răni, Implorăm acum toți sfinții. De-i rogi,ei nu te aud. S-au întors cu spatele. Vii din nord sau chiar din sud, Îți

Ieri la teatru de mergeai, sala era atunci plină. Un bilet nu mai găseai, se spunea: doar lume fină. Azi de mergi-n acest loc, să vezi piese de valoare, te apucă îndată un șoc, ești singura

Calitatea mult depreciată a unor masculi pusă pe tapet, pe ecran, pe site sau prin ziare nu mai impresionează azi nici pe copii neastâmpărați care nu au somn și nici nu mai cred în scenarii de

Precum atomii într-o reacție există realul ce terorizează o minte imaginară. El pune în orice secundă un discurs alambicat ce strică fiecare seară. De ce destinul este un fariseu ce ne atacă

Ce se transmite prin poezie? O stare, o neliniște, uneori chiar nimic. Prin versuri abundă doar pornografie, din asta noi ne-am făcut un tic. Pe cititori îi numeri pe degetele de la o mână, ei

Culori sofisticate în jurul unui gând, un gest necontrolat față de un orgasm. Când plăcerile sunt prea puține și se ascund într-o grotă uriașă, visul tulburat pleacă precum o săgeată și rămâne

Când o burtă are hrană iar în alta mațele dau concert, te crucești și zici ca prostul: Tot săracul are la stomac o rană. Unul are avion și o amantă care se plimbă cu nasul pe sus. Pentru

Cauciucul de iarnă bunăoară este Dumnezeul șoselei de chirpici. Mintea doar la derapaj îți zboară, dificil de calculat la noi, aici. Abonament pentru un accident păcătos este să ignori un

Vânturi cosmice stârnite de stele și norii turbulenți din centrul galaxiei, ascund o imensă feerie de lumină, dintr-un haos cosmic creat de gravitație. Văzut din depărtare acest regat alb, apare

Scamele zboară în aer și pe un ecran pervers vine Zmeul Zmeilor agitat, răstălmăcește un vers. Ne intoxicăm cu vorbe că doar suntem papuași. Tot românul \"talpa țării\" spune: M-am

Să aruncăm o privire spre o viață încâlcită unde soarta absurdă și cinică pândește greșeala cu lupa. Gândurile sunt ciuruite de nebunii ce își varsă neputința schiloadă atunci când li se umple

În minte îți vine mereu o idee dar este expirată și chiar șchioapă. Faci urgent tensiune oscilantă, gonoree, din creier iese iar o tonă de apă. E jenant să mergi pe stradă să fii scuipat și

Scena 1 Suntem în februarie 2007 la un bloc de lângă biseica Amzei, în București. În acest bloc, în aparență un bloc liniștit cu oameni așezați la minte și fără prea mult zgomot ca în alte locuri,

Piciorul este îndrumătorul unor pași ce te pot duce fără încetare spre soarta ce ți-a dat-o Dumnezeu. Creierul este o fabrică complicată ce îți comandă și sufletul și pașii. Inima ce te poate

Ninge încet cu puf de plop, Să mă bucur oare? Sincera sa fiu nu pot, De tristețea care doare. Stai cu carțile sub braț, Tot astepți ca sa le vinzi, Nu ai cafea, nici măcar zaț, Doar

Roata norocului este o târfă care se învârte în gol. Uneoori se pare este o zeiță, alteori un actor lipsit de rol. Lumina vine dar nu rămâne căci norocul a prins mucegai, pretutindeni bate

Dacă ai vedea măcar o zi zorii de zi luminați de salvatorii care se confruntă cu idei geniale și doar atât, ai vedea că printre dărămături mai iese visul captiv. Sosesc furgonete ale unui ideal

Spargeți lemne în astă iarnă căci vara acum se arată. Dacă urci urgent pe o scară, de cobori ești speriată? De iarnă, de tăiat lemne, de prețuri și de congel. O să ai pe creier semne, tu, te

Destinul trasat de o labă de urs, de bărbat, de picior, nu poate fi ghicit de nici o babă, ești doar un fraier, ești un decor. Destinul dat de o labă de urs poate fi fatal uneori. Violenței

Nu te gândi prea mult la vorbe căci propriul cuvânt îți va deveni inamic. Chipul tău se preface acum blând iar mâinele freamătă de nerăbdare. La lumina luni poți deveni pitic și vei contempla

Avem nevoie de abac ca să numărăm grijile. Nu există nici un leac, avem cu sutele, cu miile. Avem iar un vechi abac ca să număre pe proști. Nu avem nici un trac, după țeastă îi