Poezie
Metastaze la creier
1 min lectură·
Mediu
Recuperarea ce trebuie
lăsată cel puțin afară,
produce la un individ zelos
un țipăt dur precum o lance.
Invadată de prea mult mister,
resemnarea dintr-un gând nebun,
își face cruce, se zbate precum
o neîmblânzită și aprigă fiară.
Spaima trebuie să îndure
un chin știut numai de ea.
Fisura ce apare în memorie
e semnul clar al îndoielii.
Ridurile de pe o față dubioasă
care vrea să pozeze în vedetă,
nu fac decât să scoată
la o lumină mult prea prăpădită,
un individ ce își ascunde
un orgoliu pus pe masa
la un cazinou de duzină,
și are o inimă ciuruită, roasă.
Vin gândurile pe un cap
mult prea bombat și afurisit.
Creierul este mult prea încins
de glorie, păcat și aiureală.
Sunt metastaze la un cerebel
ce vor urcări pe unele trepte
ce au un sens murdar și incorect
din viața asta care este o mare hienă.
Cancerul ce îți macină trecutul
îți afișează erorile din cap
și maniera de a fi un om abject.
013.163
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- elena gheorghiu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 166
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
elena gheorghiu. “Metastaze la creier.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-gheorghiu/poezie/1822488/metastaze-la-creierComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CDCDcretu-rosca draguta✓la citirea titlului aproape ca m-au prins fiorii,dar începând să citesc poemul aproape că m-am luminat,acesta este rezultatul unui sentiment de indignare a unui mod \"de a face\" care este prezent în societatea noastră din aceste timpuri,acest poem se vrea a fi un strigăt alarmant la promovarea persoanelor în societate,nu pe baza capacităților personale sau performante profesionale ci pe o serie de criterii dubioase ,care trimite omul capabil care este alungat în umbră ,în pedeapsa infernului, pe care nu-l merită.
0