Poezie

ADN.

1 min lectură·13 iulie 2008

Mediu

A.D.N-ul se pare

este unic în ființa noastră.

El, este aparte la criminali

și la târfele cu acte contrafăcute.

\"Maiestatea sa\" poate să divulge

matrapazlâcuri de joasă speță

și pe cei cu jalnice rute.

Vine cu lupa defectă

cei de la Controlul de sus.

Ei, se ghidează după miros,

dar cei unși cu șmecherii trec

cu brio orice test

căci mai au de ros un os.

Câte persoane cu ADN-uri

sunt purtate prin spital la analize?

Sunt femei cu mintea în ceață

și bărbați cu sentimente în valize.

Lumea nostră cu iluzii

nu se mai termină frate.

Dacă spui ce ai în creier,

șansa \"fraiera \" te dă pe spate.

Spațiul este prea îngust

să discuți de ADN.

Omenirea nu are gust

și nici timp nu prea mai are

să rezolve această întrebare

Există și un ADN poet

care scrie și când doarme.

Lumea asta este tristă,

de nu ai tupeu și nici arme

ca să lupți măcar cu umbra

care te urmărește ca o stafie

Rezultatul în final este \"surați\":

zero la sută deșteptăciune,

100 la sută numai prostie.

001.711

elena gheorghiu. “ADN..” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-gheorghiu/poezie/1792232/adn

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.