Poezie
Escala
1 min lectură·
Mediu
În singurătate rămân doar pașii
unor barbari cu sentimente
făcute gheață, făcute sloi.
O linie este trasată pe o banchiză
în care urșii polari au plecat
de mult, de când a dispărut din noi
iubirea, care nu primise nici o viză.
America speranțelor se năruie
precum rugina intrată lent în fier
O gândire destrăbălată, haotică
ce își pune o amprentă pală
pe un suflet fără nici un regret,
așteaptă să fie primită în audiență.
Degringoladă de emoții, o simplă escală.
O escală fără un gând precis
în care ochii vor să se îmbete
cu multe imagini necunoscute, colorate.
Vânătoare falsă de iubire,
pe alte meleaguri pline de neprevăzut,
când clipele ți se par o veșnicie,
ești prea bătrân s-o iei de la început.
012.382
0
VM