Poezie

fără

1 min lectură·7 ianuarie 2014

Mediu

Drumul spre casă nu mai are plopi,

e vremea tăietorilor de lemne,

zăpezi uitate-n ceruri ne fac semne

dar nu ne mai coboară peste ochi.

Drumul spre casă e uitat de cerbi,

pădurea e călcată în picioare-

sălbatică, nebună vânătoare

până în sufletul fragilei ierbi.

Drumul spre casă-i fără de fântâni,

noi, călători străini învinși de sete,

gonim printr-un pustiu, fără regrete,

-morgană lume murdărind minuni.

Drumul spre casă nu mai e ca ieri,

tot mai departe-i cerul de pământ,

cu plopi, cu cerbi, îl mai străbat în gând

prin ierbile țâșnind în primăveri,

cu toată setea-n lacrimi coborând,

cu proaspete zăpezi- sfinte poveri.

001.404

elena d.. “fără.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-d/poezie/14041729/fara

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.