Poezie
Dragostea ca o rochie
1 min lectură·
Mediu
caut prin rafturile dulapului plin
ceva special, cred
cu dorința pornită să ies
să cunosc un alt loc mult mai bun
sau să mă păcălesc cu un gând pozitiv
cu o imagine falsă.
mă îmbrac, mă dezbrac și reiau.
obosesc că aproape mă las pradă
renunțării la tot.
în contrastul de stări îmi educ
conștiința și trag aer în piept
măsurat între nări,
cântărit între dinți.
pășesc ușor peste mormanul de haine
cum aș pășii peste grămada de suspine
pierdute din mine, cu fiecare rochie
probată cum aș proba viața cu tine.
fac un salt să m-arunc
pe salteaua de apă care-n valuri
mă poartă pe tărâmul de vis.
închid ochii cuminte și-n pijamaua
mea de satin mă gândesc
că într-o seara ca asta de mai
aș putea foarte bine să te iubesc
în visele mele a căror
protagonist dispărut fără urmă
ești.
002451
0