Poezie

Lumea ascunsă

1 min lectură·13 aprilie 2009

Mediu

durerea profundă se transformă în

strigăte înăbușite de orgoliu

iar în susurul apei se pierde

spuma cu miros îmbietor care îmi

acoperă trupul ca un veșmânt interzis.

simt cum mă adâncesc în prăpastia

plină cu euri pierdute din trupuri

de oameni abandonate în fantezii.

tristețea se îngroapă cu nesimțire

în sufletul meu și așa orfan.

doi clovni improvizează un dans murdar

și batjocoritor aruncând privirile iscoditoare

ca pe două zaruri

printre chipurile fațarnice din marea sală.

ca din senin cortina se ridică

în fața mea unde actorii falși

gesticulează un teatru mut.

aș vrea să pot fugii însă mă simt legată

atât de strâns de parcă și mintea

îmi e-nodată și în curând ajung să fiu

înconjurată de spiriduși caraghioși

ce animează atmosfera cu rânjete

gălăgioase de după care se

întrevede salvarea mea

printre plăcute zgomote de șiroieli

și mândră o acompaniez

în piruiete vesele sub apa de la duș.

003.970

Elena Anyela Galea. “Lumea ascunsă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-anyela-galea/poezie/1831868/lumea-ascunsa

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.