Poezii

Plutesc perpetu în eter, Tu mă privești de jos, eu sper Să pot să fiu mai consistentă, Când mă atingi să fiu atentă. Să pot pe ochi să te sărut, Să te ador cu tremur mut, Să strig în lume că

O lacrimă o macină neîncetat, Pustie este creatura ce a atacat, Îi dă ocol și caută în disperare Căci vrea să-și facă-n cale o intrare. Dar plictisit de râul ce-l oprește, Încet văzând cum se

Stau și privesc în ploaie, Atentă, cum picurii se-ndoaie, Cum timpul cel grăbit se-noadă Iar ei sunt smulși ca de tornadă. Un suflu cald te-ademenește Căci în cunoaștere el te plătește, Cel