Poezie

Invalidul

2 min lectură·12 ianuarie 2009

Mediu

Bucuria ta cea mâncată de ciori pe la colțuri,

viermi roz și grei îi mișună în pântece,

pare de sticlă ce ruginește și fumegă,

e cu gust amar și are tandru miros de ceapă proaspătă.

Bucuria ta mi-a invadat sufletul,

se prinde tenebros de picioarele mele,

eu o alung și o cert cu tăcere.

Din dărnicie mi-ai dăruit o himeră dragă ție.

Știu că mă iubești ca pe un fluture ce-l strivești cu plăcere

dar fie-ți milă și dă-mi inapoi întunericul.

Bucuria învăluie în ea corpul tău cel imens,

ca pe un mal sbătăndu-se un pește îțî lucesc ochii;

mâinile tale cele mari au degete proaste și nătângi.

Cu gândul ai zburat inecându-te.

Ciupită de vărsat și îngustă ți-e talpa,

iar anii tăi mulți și lipsiți de idei i-ai ingropat,

se sufocă inima ta in fum de țigară.

Bucuria ta îmi repugnă ca și un dar cu colțuri rotunde.

Minciuna ară, seamănă și macină cu ciudă.

Fâlfâie în marea ta solzi și cirezi trec înot în valuri de ceață,

o cruce cerșește pe cer un norod

și un olar cu picioare de bronz adoarme cu limba de lut ciripiri.

E opera ta umbrită de ani, singurul tremur de mâini.

Insula ți-e pustie și crestată ca margini de scoică aurie.

00831

elena. “Invalidul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-0029614/poezie/1817900/invalidul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.