Poezie
libelulele cară morții pe aripi
1 min lectură·
Mediu
pământul se dilată ca o pupilă sub cerul pleoapă
stârvurile nu-l mai încap
noaptea și-a întins aripile
noi suntem ultima amprentă pe retina terestră
bidimensionali și goliți de substanță
locuind într-un țesut transparent
***
privirea rămasă vie
își trimite morții spre lumină
unde libelulele zboară
001.950
0