zgura

există o dimineață numai a ta în care te trezești o singură dată

te deschizi fereastră spre zgomotele lumii și tot ce te pătrunde se transformă in lanțuri

dau năvală cioplitorii de om după chipul și asemănarea lor

cuvântul trece daltă prin perfectul rotund al gândului

așchiile devin zale de timp se așează în vene

tot ce-ai știut pleacă

și uiți

ei te îndeasă într-o matriță te ard în adevărurile lor

ieși într-un târziu plin de zgură cu aripi încătușate și sari din tine

deschizi ochii fereastra se închide

privirea se târăște prin aerul greu

ei ți-l arată pe el croit după chipul și asemănarea lor

un strigăt se prăbușește în tine impur

închizi ochii și începi

să cauți