Poezie

e doar o înstrăinare ce pleacă

1 min lectură·26 noiembrie 2010

Mediu

așteptarea se întinde pe buze

stăm ochi în ochi aproape indiferenți la zumzetul dinafara privirilor noastre

îți spun ar trebui să rupem cercul în care secundarele s-au oprit

tu astupi cu degetele spărtura din gând

nu suport curgerea sângerie a lumii de lângă îmi spui

deși ei sunt tot mai aproape

tot mai în noi

trupurile noastre vii simetrice

se ascund unul în celălalt

oglinda ne așează într-un ochi imens

în care pupila pulsează ca o inimă

pe arcuri de cerc

mâinile lor se rotesc minutare împingând tot mai adânc timpul în noi

simt mirosul de transpirație al orelor ce coboară din carusel îți spun

tu îmi strângi pumnul în pumn

e doar o înstrăinare ce pleacă trăgând după ea uitarea

cuvintele se zbat sub sărut

și niciun cerc nu mai poate cuprinde liniștea de după

002.113

Ela Solan. “e doar o înstrăinare ce pleacă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-solan/poezie/13962510/e-doar-o-instrainare-ce-pleaca

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.