Poezie
îngerii lor
2 min lectură·
Mediu
e una dintre nopțile acelea
în care simți cum viața îți stă ghem în stomac
ai vrea să-ți bagi un deget pe gât să o scuipi afară
dar brusc te trezești față în față cu tine
privindu-te cu o silă oarecum înduioșată
și îți spui din nou că poate nu e vina ta
că poate ar trebui să-ți mai dai o șansă
sigur o lămâie cu multă vodcă ți-ar mai tăia din greață
și ar crea o apropiere între tine și tine
aprinzi o țigară nu tragi în piept
împrăștii tot fumul în jur sperând că îmbrăcându-te în el
memoria să-ți piardă urma
să nu te mai atace ca un animal turbat
pentru care singura hrană este descompunerea ta lăuntrică
e una dintre nopțile acelea
în care după o sticlă de vodcă și un pachet de țigări
stai ghemuit pe podea
devenită un carusel gigant lumea se învârte cu tine
brusc toate degetele ei îți intră pe gât
și începi să scuipi rând pe rând bucăți de memorie nedigerată
un tată care a băut prea mult și te-a iubit prea mult
o mamă prea nevrotică și care a uitat să te iubească
un drum plin de cioburi pe care ai mers desculț
trupuri și fețe diforme în care zac suflete mutilate
străzi prăfuite și reci cu ochi indiferenți sau răi
viața ca o traistă cu ouă clocite
într-un târziu soarele cu o rază cârlig îți ridică pleoapa obosită
pe fereastra deschisă pătrunde un zgomot ciudat
în timp ce te ridici de pe podea îți simți brațele atât de ușoare
întorci capul spre oglindă
și nu vezi altceva decât două aripi încet dispărând
003848
0