întoarcerea

stau nemișcată în fața ușii / holul e impregnat de miros familiar

îmi intră în carne / îmi răscolește prin viscere

încerc o mișcare / trupul rupt de mine stă țeapăn

știu că trebuie doar să apăs clanța

să împing ușa / să trec pragul

pentru că dacă acolo e tot / acolo sunt eu

în căutarea asta am ajuns în atâtea locuri / în atâtea trupuri și inimi / în atâtea cuvinte

în care m-aș fi putut așeza

dar nu am făcut-o / am plecat mereu fără să iau ceva / fără să las ceva

fără să întorc privirea

ca un animal ciudat / cu spatele lipit de zid / cu privirea amenințătoare înspre orice apropiere

am târât după mine neputința de a mă opri / până aici

în fața ușii din holul impregnat de miros cunoscut

unde trupul a încetat să-mi aparțină

și știu că dacă aș dori cu adevărat

aș putea doar gândind

să trec dincolo de ușă

să mă întâlnesc

și să rămân

definitiv

în tot