Poezie
foamea
1 min lectură·
Mediu
astăzi m-am trezit printre stârvuri
toate trădările stăteau la pândă
împrăștiind miros fetid peste paloarea dimineții
m-am ridicat brusc cu o senzație de gol
și cu certitudinea că îmi pierd umbra în tine
femeile ca mine nu au limite spuneam
nici trăiri tangibile în aerul pe care îl respiră
și toate motivele au fost greșite știu
nu am nicio scuză
doar foamea pentru atingerea perfectă a minții tale
ca un pretext al singurei nopți care-mi stăruie în păr
dar e atât de ciudat să nu-mi aparțin
atât de frustrant să mă așez între singurătățile zilelor
am oprit vânarea clepsidră
din mijlocul deșertului / dintr-un castel nisip
încep acum numărătoarea inversă
001889
0