Poezie

Binele rău

Călătorie prin somnul cuvintelor

1 min lectură·29 mai 2011

Mediu

unui poet

E binele prea plin de rău

Și răul este plin de bine.

Te uită, lumea-abia se ține

Și se dărâmă-n jurul tău.

Mă năpădește răul lumii,

Iar binele nu mi se-ntâmplă,

Mă-mpunge un pistol în tâmplă

Și sunt prieten cu nebunii!

Mă minte unul că-s frumos,

Chiar mai frumos decât aș fi.

O știe el... De n-ar mai ști!

Și îmi sfărâmă os cu os...

Și-i binele... atât de bine

Că nu știu răul cum arată.

În jurul meu lumea se-mbată,

Abia-ntr-un fir de se mai ține.

Și ochiul meu, de rău prea plin,

Încearcă binele a-l prinde,

Bețivul încă mă mai minte

Că sunt frumos, că sunt sublim!

Se prăbușește-n jurul meu

O lume-ntreagă, lumea toată

Și nu știu răul cum arată

Când bine crește-n locul său...

002.693

Eduard Zalle. “Binele rău.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eduard-zalle/poezie/13981274/binele-rau

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.