Poezie

Îndoliate trenuri

Poezii pentru o femeie anume

1 min lectură·25 mai 2011

Mediu

Îndoliate trenuri vin în gară,

Scrâșnind pe șine într-un rut,

Iar eu, privindu-le de-afară,

Să plec cu ele, chiar am vrut!

Mă mai încearcă azi părerea

Că n-am putut să evadez,

Pentru că tu mi-ai luat vederea

Cu fusta-ți scurtă, ecosez...

Mă mai împiedic iar de șine,

Pe un peron încă-l aștept,

Același tren însă, nu vine

Și-mi intră scame-n ochiul drept.

Tu mă privești ca o statuie

Ruptă cu dalta la necaz

Și văd acarul cum se suie

Să schimbe acul la macaz.

Mă mai încearcă, iarăși, vina

Că nu am fost persuasiv,

Iar ție-ți caut azi pricina,

Crezând că ăsta-i un motiv.

Banale trenuri vin în gară,

Scrâșnind pe șine răgușit,

Iar eu, privindu-te pe-afară,

‘Mi-nchipui cum te-aș fi iubit!

002.704

Eduard Zalle. “Îndoliate trenuri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eduard-zalle/poezie/13980928/indoliate-trenuri

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.