Poezii

Noiembrie-obosită apariție de la bal. Cu o trena prea lungă, pe un fond galben pal, Zgribulită sub boruri, arcuite in vânt Cu mănuși mult prea strâmte, în culori de pământ. și la brațu-i discret,

DTdutca tatiana

0

0

Cu pașii prin lutul Din pământul trupesc, Mă sfărâm și m-adun- Mă ciobesc- mă lipesc; Și de torțile-mi aspre Mă avânt în neant Urmărind locuri line, Ferind să mă sparg. Și când cioburi las

DTdutca tatiana

0

0

ce bătrână-mi umbra, bine că nu-s eu! ea e mai urâtă, cocoșată-n stern, are păr de-a valma, mâinile zbârcite, parcă-ar vrea s-apuce clipele fugite; ce bătrână-mi umbra, îmi vine să râd, cum

DTdutca tatiana

0

0

îmi plac diminețile-nsorite eu...le ador, am trâit și eu odimineață insorită am trăit-o din plin, la prima oră m-am cufundat într-un ocean abisal, m-am înnecat puțin, pentru ca apoi să mă

DTdutca tatiana

0

0

Cu pași grei mă zbat între pereții unei vieți de șablon, răzbat anevoie cărări la unison, nu am nici tăria și nici aroganța, să-mi lepăd dorința, să-mi

DTdutca tatiana

0

2