Poezie
Stăpânul vântului
1 min lectură·
Mediu
Călător pe drumul furtunii,
călătorind pe aripile vântului
azi am auzit cum râde umbra lunii
Să cânte menestrelul un cânt de umbre
să cânte rana, ploaia
și mâinile ce rup
în jurul meu
un magic cerc,
ce cuprind mijlocul tău
și dansează o magică vrajă
în spatele scenei
unde melodia e departe
și sună ca o rugăciune.
Înainte să te văd ne-am întâlnit
dar nu te auzeam
eram pe tărâmul veșnicei vânători
și m-ai chemat
și te-am chemat dar nu m-ai auzit
pentru că erai cu marea,
cu dansul...
dragonii te purtau seara
acolo unde eu nu te cunoșteam -
pentru că pe tărâmul vânătorii
vântul îmi împrumutase aripile
și mă dureau.
Dar când în sfârșit noaptea a venit
am dansat cel din urmă dans
și am frânt cea din urma spadă
pentru că am vrut
numele tău
și pentru el
am uitat că oamenii sunt străini
și eu străin
și am chemat menestrelul care așteaptă soarele.
Cine te-a speriat iubito?
Deschide poarta
să facem o călătorie dincolo.
Eu sunt stăpânul vântului
și tu ești cea care îmi ține aripile
ca să nu cadă.
013.594
0
RH