Autobiografie

Când a apărut în literatura, Dușcă Ion Laurențiu, trecea printr-o gravă criză de viață Literatura concepută de el era un imens strigăt de ajutor al unui suflet măcinat de desele crize financiare și cele de viata. El a conceput poezia ca un imens răsunet al subconștientului nostru făcut din cele mai mari neliniști din câte pot atinge sufletul uman. Este foarte cunoscut faptul că viața lui Dușca reprezintă un model tipic de existență eșuată. Sănătatea sa șubredă, spiritul de cugetator în stare de veghe, nu l-au putut scoate nici din sărăcie, nici din autoritatea celorlalți. Erosul este însă domeniul în care scriitorul demonstreză cea mai slaba forță interioara din care pare ca nu poate scapă. Biografia lui Dușca înregistrează o serie de iubiri eșuate. Obsedat de femeia absolută, el nu se poate îndepărta de cele mai profunde sentimente ale omului. Ca și Kafka, unul dintre idoli săi, el privește realitatea cu frică și cutremur. Neputința integrării într-o familie proprie, soldată prin desele dezamăgiri îi va aduce scriitorului sentimentul de izolare în sine însuși, soldat printr-o imensa sete de absolut. Nevinovată, biografia reala a lui Dușca devine astfel o povară insuportabilă a existenței sale. La aceasta se adaugă desigur și biografia imaginară a acestuia. Scriitorul, bântuit de repetatele insomnii, visător în stare de veghe, are structura psihica labilă a unui om agresat de coșmaruri, speriat de propriile stări de reverie. Spaima de moarte și imensa neputință de a scrie fac parte din componentele biografiei sale reale sau imaginare, trecând din viața cotidiana în paginile unui jurnal și de acolo în opere literare. Literatura reprezinta, așadar, pentru scriitorul român calea de defulare, mandatul său moral, cursa epuizantă dupa adevar, unica cale de a se împlini. Obsedat de gândul sinuciderii și al morții premature, Ionuț trăiește doar pentru a se exprima prin literatura și prin filozofie, ca unic deliciu a unui suflet atât de zbuciumat. Existența sa a fost pusă la îndoiala chiar de scriitor, ajungând la imensa sa forță de creație care l-a purtat pe culmile disperării si a amăgirii. Cu toate ca a avut un destin foarte zbuciumat, asemănător geniilor, Dusca Ion Laurentiu reprezintă un om care nu a fost niciodată înțeles la adevărata lui valoare.