Relativitate

Bluza îi atârnă într-o parte peste coapsă, relaxată. nici nu ii pasă de soare când merge balansându-se leneș dintr-o parte în alta. are să treacă prin piața aceea plină de dughene unde miroase a lubenită veche și va ajunge în stația aceea cu multe mucuri de țigare pe asfalt. i-aș sări în cale să îi spun NU! nu are ce căuta prin locurile astea! dar până la urmă ce ii frumos? locul în care il țin eu nu îi mai bun. are și el ghetouri, tomberoane... așa îmi dau seama că frumosul este în punga goală ce se învârte în jurul lui încercând disperată să se facă observată, frumosul este în amprenta ce a lăsat-o pe geamul din taxi, este în praful pe care l-a ridicat pășind, în mozaicul de vorbe și în simplul sărut.