Dummy

Stimate domn sau mai putin domn,
voi incerca sa dau un raspuns cat mai clar la intrebarile (posibil retorice) pe care le-ati pus.

1) Cine suntem noi?
_Nu cred ca merita sa repet pagini intregi din manualele de istorie sau geografie, incepand cu anul 1812 sau raul Prut. Probabil, dumneavastra pur si simplu nu doriti sa recunoasteti existenta noastra nici ca parte a natiunii, nici ca stat independent.

2) Ce vrem?
_A, e o intrebare mult prea simpla. E clar ce vrem: sa sugem la tata maicii Romanii; vrem sa cersim sau, daca nu ni se da, sa tipam in gura mare pana ni se da. Nu risc sa polemizez cu dumneavoastra, caci stiu ca v-ati petrecut o mare parte din viata studiind situatia data si, in caz de polemica, aveti niste argumente imbatabile la indemana.

3) De ce va plictisim?
_Pai de ce va plictisiti? Nu pentru ca ati sti deja totul despre noi -- 90% dintre cunoscutii mei nu stiu despre Basarabia decat minimul necesar: ca ea exista.

Acu\' haideti s-o luam asa, mai pe indelete. Va asalteaza oare blocul sutele de trantori basarabeni care va cer curent electric si bani? Sau poate ambasada Romaniei in R. Moldova e asediata de catre cei carora nu li s-a dat destul? Presedintele Iliescu nu poate dormi din cauza moldovenilor disperati care-i suna? N-am auzit ca vreun guvern de la noi sa fi cerut *vreodata* curent electric gratuit, bani, carti (au existat, desigur, ajutoare umanitare sub forma de _carti_, dar a fost in exclusivitate initiativa _guvernului roman_) sau trupe armate. Nu, n-am cerut niciodata ca flacaii romani sa moara pentru noi; n-avem inca hotar comun cu Irak-ul. De... cand vom avea, va vom anunta personal, domnule Galateanu.

O fi asa, n-o fi, nu stiu, ca mie, cu mintea mea de moldovean, multe lucruri mi se par minunate - de, suntem oameni simpli, veniti de la periferia civilizatiei. Daca poezia este intr-adevar o definitie a dragostei atunci probabil ca este o viziune specifica a dragostei, una recenta, total lipsita de preconceptii sau clisee, cum ar fi dragostea platonica sau cea senzuala. Poemul pare sa promoveze un alt tip de dragoste, una nonconformista, unde accentul nu se pune nici pe sentiment, nici pe idee. Am citit si alte opere de acelasi autor si am remarcat o unitate aproape mistica in acest sens. Aw! probabil iar scriu tampenii. Oricum, promit sa le recitesc si poate ca reusesc sa sintetizez din ele o unica viziune asupra subiectului.

Multstimate domnule lazuli, acest poem revelatoriu, care deschisu-mi-a ochii in privinta modului in care vezi tu dragostea care, desi fiind un sentiment prin definitie inaltator si purificator, a fost cu maiestrie si (se prea poate) cu mult efort redus de tine la o adunatura de cuvinte care, luate pe rand, sunt complet banale, dau in ansamblu o banalitate la patrat. De fapt, banalitatea e unul dintre putinele lucruri pe care esti obligat sa le eviti intr-o poezie; exista atat o arta a frumosului, cat si o arta a uratului insa arta redusa la o colectie de platitudini dispare pur si simplu. Ti-am urmarit cu atentie lantul logic, pornind de la libidou si terminand cu avionul de hartie si trebuie sa-ti spun ca aceasta opera se poate compara cu tratatele lui Freud sau cu poeziile lui Eminescu; insa nu-ti recomand sa o faci pentru ca atunci, fara indoiala, o vei scoate de pe site.