Poezie
Rautate
1 min lectură·
Mediu
Liniste ai spulberat amarul
Veninul sortii a umplut paharul,
Si varsa destinul in mii de cai
In noi se-ntorc iar demaonii rai.
Strigam intr-una sa apara soare
Ca-n noi lumina palpaie si moare,
Ne nastem din pustiu,sorbind destinul
Iar viata ne priveste intr-una chinul.
Rasare cununa ce poarta foc
Distrugand al vietii soroc,
Se naste raul din noi acum
Ucigand dragostea prefacuta in scrum.
De ce noi oamenii am uitat
Sa iubim traind doar in pacat
Am ars inimi in lacomie
Si asteptam raul iar sa vie.
Dar lacrima sterge al inimii ragaz
Invidia ne bate pe-al inimii pervaz,
Iar ochii cer doar pacatul ce striga
Focul continua in noi sa friga.
Noi oameni,ai pamantului pagan
Fiecare ne credem al pamantului stapan,
Si cersim rautate in al veacului drum
Bunatatea a ars in noi,s-a facut scrum.
Dar lacrima sopteste in noi vraja
Lumea -i prinsa de viata si de coaja
Dezgolim al pamantului noroi
Sa aflam bunatatea ce zace-n noi.
Ne opreste raul care vegheaza intr-una
Atat de rau incat cuprinde lumea
Cerul plange omenirea care dispare,
In noi s-a ofilit a vietii floare.
004083
0