Broasca,graurul si motanul

Fara C ,eu ma numesc Si o broasca mult iubesc, Broasca asta-i din Ploiesti Si n-ai cum sa n-o iubesti. Am cunoscut-o in munti Se dadeau la ea mai multi, Dar dintre toti ,ea a vrut Un graur cu ciocul scurt. Colindam muntii impreuna Tot timpul stateam mana in mana, Nu ne doream o relatie scurta , Si gandul deja ne zbura la nunta. Dar ursuz si-ngandurat Sta un motan suparat, Ce vroia s-omoare broasca Ca i-a furat lui nevasta. Motanul cu par pe fata, Cu soarta nu se invata Si-ncearca din rasputeri, Sa ii desparta pe tineri. Motanu nostru cel de soi, Se intreba acum:De ce pe locul doi? El de mic fiind invatat Sa stea cu Graurul la sfat. Acum Graurul,avea in gand o intrebare Intre o broasca si-un motan Pe cine sa aleg eu oare? De-i cu putinta fara suparare. De atunci trecu mai mult de-un an, Trecu si supararea la motan, Iar acum Graurul nazdravan, Are si broasca si motan.