Vâltoare mare-i in vulcan,
Cu clocot surd fierbe-n cazan,
Stă să țâșnescă lava-ncinsă,
Din inima-i incă aprinsă...
Se-ndreaptă lin, șuvoiul cald,
Spre țărmul mării de smarald
Și lunga
CRÃCIUN LA BRADUL MILENIULUI!
(Eseu)
Se apropie cu pași repezi Crăciunul și după datina străbună a acestor meleaguri, fiecare face efortul de trebuință a sărbători Nașterea Domnului în pace și
Carâmbii cizmelor murdare
De glodul lumii trecătoare,
Sub șipot de-apă cristalină,
Am să îi spăl de neagra tină.
Să-mi fac botinele curate
Și-n visele-mi abandonate,
Mă furișez în câmp de
Stă ascuns după un cal,
Negrul cavaler, țintește.
Dama albă de sub voal,
Simte cum o hărțuiește.
Regele, intră-n pătrat
Ca să-și apere regina,
Dama albă n-a scăpat
Și-n regat vine
Mi-au crăpat buzele, iubind,
Te rog, fă-ți inima izvor
Și-n noaptea ce o văd venind,
Mă leagănă cu-n vis de dor.
Fântâna-ți plină de iubire,
Am să o sorb până o sec,
Cu gândul la o
Þi-am înțeles într-un târziu,
Mânia ochilor, sclipind,
Rămân un mort cu suflet viu,
Amor de taină, tăinuind.
Mă prăvălesc prin colb uscat,
Þărână sunt, pumn de pământ
Și-n patru labe am
sau,
Drumul către performanță.
- Nu dau examen la Cibernetică, e greu și nu o să reusesc!
- Ba ai să dai în primul rând acolo!
Așa a fost discuția scurtă cu Andu, în vara anului 2001.
A dat,
Contur întrezărit în depărtare,
Plutești femeie, nălucă-n vis,
Ce gând ascuns te-aduce iar,
Cu vise răscolite de amintiri pierdute?
Cândva demult, desprinsă-mbrățișare,
Spărgând talazuri, de
Iubito,
Vino-n livada de cireși,
La dorurile ce-s aceleași
Vino sub pomul înflorit,
Acolo unde ne-am iubit.
Frumoase flori în prag de mai,
Ne pună-n suflet colț de rai
Și trecătoarea lor
Armindei, cu soare cald,
Pune florile-n livezi,
Coace roade incă verzi,
Cu străluce de smarald.
Armindeni, cu soare lin,
Pune strop cu strop de rouă,
În pâinea ce crește nouă,
Cu străluce de
În anul apariției și prezentării piesei în 1885, pe scena Naționalului din Bucuresti, Titu Maiorescu scrie în apărarea marelui dramaturg a cărei piesă a fost fluierată la premieră, \"Comediile d-lui
Nea Trică jocheul.(1)
Cursa de Paște.
Tramvaiul se legăna agale spre hipodrom, ticsit de lume.
Unchiu mă înghesuise spre geam, pe-un scaun și discuta aprins cu vecinul din fată și din spate, tot
Aleargă după gâză,
Pletele-i flutură-n vânt,
Sânii feciorelnici tresar.
Codană frumoasă..
O culege de pe-un fir de păpădie,
Se uită printre degete
O alintă cu-n sărut,
Șopteste
Timid și gingaș, abia ieșit la soare,
Din somnul de sub plapuma de nea a iernii,
Iși sună clopoțelul de zor, la deșteptare,
Vestind intâmpinarea, zeiței primăverii.
Tu, ghiocel, miracol drag al
Un fir roșu, unul alb,
Împreună se-nconjoară,
E miros de primăvară,
Ghiocel cu albul dalb.
Am să-ți prind la piept
Firele ce-s impletite,
Mărțișor de nopți albite,
Primăvară, te aștept
Sunt..
La distanță de un click,
Poate pare un gest mic,
Mai adaug și-un pupic,
Dulce, ca zahărul cubic,
La cafeaua-ți din ibric !
..te rog să mai stai un pic,
..fiindcă vreau ca să iți
Parcă un film se derulează,
Înapoi, mult inapoi,
Uimit privești spectacolul..
Cade un mare meteorit,
Undeva..pe Pământ,
Îngheț, dezgheț, și dinozauri morți..
Vuiet și fum și
DS