Dar nu caut iubirea
Căci de ea sunt aproape,
Pot să-i simt mângâierea
Și alintu-i pe pleoape,
Pot să văd desfătarea
Ce-o adulmec în noapte
Și să-mi iau mântuirea
Sugrumată de șoapte.
Dar nu
M-ascund, să nu-mi vedeți urâțenia,
Suflet hâd, bântuit de păcate,
M-a depășit demult vremea
Când sângeram în nopțile turbate
De viscole și gemete de mumă
Plângându-și fiii. Câtă ură purtam în
Þi-aș spune demult dispărute povești despre zâne
Și basme ce-ncântă și azi doar pe zei,
Te-aș lua să visezi ani întregi lângă mine
Să stau și să-ți scutur din păr flori de tei.
Te-aș duce
