Poezie
strabunii
1 min lectură·
Mediu
ades ei vin cu un indemn
sa dau atac la burgul artic
pe-un cal ce-nfulecid jeratec
e pus pe zbor,de-i fac un semn
si fiind pe mare ii aud
cum se rastesc ,sa ies din neguri
ca sa largesc strimtori spre sud
dind foc,prin vami,la carti de reguli
s-adesea-i vad cuprinsi de furii
crezind ca i-am pierdut,din gene,
si rar zimbesc din coltul guri
cind una dintre stratageme
te fac sa-mi zici c-am fost ilustru
de eu gustind desertaciuni
te las sa-mi dai pe nimb cu lustru
si fac cu ochiul la strabuni.
023.284
0
sa dau atac\" nu stiu daca ai intentionat sa faci o repetitie care sa sugereze ceva(nu imi dau seama !) sau este o simpla scapare..
si in ultimul rand:\"dind foc la vamile cu reguli\" ideea este buna,dar \'vamile cu reguli\' nu imi pare cea mai fericita exprimare..vamile de aia sunt facute ca sa ne supuna pe toti unor reguli...cred ca aici ar mai trebui insistat..:)dar pe ansamblu..este interesanta ideea poeziei..